Dormeam linistita. Visam, cred; nu sunt sigura. In orice caz, mi-am pierdut suflarea, pret de 30 de secunde...estimativ desigur, pentru ca eram mult prea speriata ca sa realizez. Nu ma puteam nici misca. Mi se mai intamplase de multe ori, si inca mi se mai intampla. Dar in noaptea aceea, in timp ce stateam imobilizata, cu ochii larg deschisi, sufocandu-ma, in camera a intrat un baiat. Sau cel putin asta am vazut eu. Era semiintuneric, asa ca mi-a fost greu sa vad exact. M-am panicat. Nu puteam misca decat privirea...Sa-ti descriu senzatia? Ei bine, in momentele de genul acesta, e ca si cand ai un cosmar cu ochii deschisi...iti doresti enorm de mult sa poti respira, si te intrebi daca iti vei mai reveni...incerci cu toata forta sa dai din maini, din picioare, vrei sa tipi, sa zbieri, sa chemi pe cineva langa tine, dar nu poti...
Si in timp ce il priveam speriata, el s-a apropiat de mine, incet, s-a aplecat deasupra urechii mele stangi, nu a scos niciun cuvant...tot ce am auzit de la el, a fost:"Psssst!". Am simtit ca vrea sa-l urmez. Apoi s-a ridicat si a iesit pe usa, in hol. Din noaptea aceea, am inceput sa-mi inchid usa de la camera. Iesind pe usa, am inspirat adanc, si am putut sa ma misc. Ciudat e ca mi-era prea teama sa ma misc acum, gandindu-ma ca s-ar putea intoarce.
Majoritatea imi spun ca am visat. Eu sunt sigura ca acea noapte a fost reala.
Se spune ca moartea iti apoare in vis, si daca nu te temi de ea, nu te ia. Eu m-a temut. De ce m-a lasat? De ce a venit? Ce am facut? Sper doar sa fi fost prima si ultima data...Stiu ca nimeni nu e pregatit sa moara. Si poate ca nimeni nu doreste asta. Si mai ales, nu ne dorim ca persoanele dragi noua sa moara. In final, cel mai dureros este sa traiesti o vesnicie si sa-i vezi pe toti din jurul tau crescand, imbatranind, si murind. Viata e un fel de plastilina pe care fiecare o primeste cand se naste, si are libertatea de o modela dupa propriul plac.
Am decis sa modelez zambetul. E cel mai frumos lucru pe care-l poti darui cuiva, si pe care cineva ti-l poate darui tie. Mi-ar place sa traiesc zambind. Imi doresc sa am toata viata senzatia pe care o ai cand mergi la mare, in timpul verii: nicio grija, nicio suparare, doar distractie, amuzament...zambete.
Zambeste, te rog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu